În jargonul financiar, termenul utilizat pentru a descrie faptul că finanțarea unei companii este asigurată în principal prin împrumuturi bancare, adică nu în principal prin emiterea de titluri de creanță. – Spre deosebire de SUA, o mare parte a finanțării întreprinderilor din zona euro se realizează prin împrumuturi bancare. Pentru banca centrală, din acest fapt rezultă că trebuie să acorde o atenție deosebită ofertei de lichidități a băncilor, astfel încât instituțiile să poată acorda credite companiilor în condiții avantajoase. – A se vedea finanțare bancară, Legea privind stabilizarea pieței financiare, criza creditelor, mediator de credite, relaxare cantitativă, relația pierdere-împrumut. – A se vedea Raportul lunar al Deutsche Bundesbank din septembrie 2009, p. 18 și următoarele (importanța împrumuturilor bancare ca sursă de finanțare; prezentare generală; p. 25: model econometric de estimare a împrumuturilor), Raportul lunar al BCE din noiembrie 2013, p. 49 și următoarele (accesul la credite, în special al IMM-urilor; prezentare generală).
Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/