O formă preferată de instrumente financiare derivate în anumite segmente de piață a fost reprezentată de contractele încheiate între doi parteneri. Acest lucru înseamnă că cifra de afaceri a pieței instrumentelor financiare derivate nu este foarte transparentă pentru terți și, mai ales, pentru autoritățile de supraveghere. Prin urmare, nu este sigur ce efecte ar avea utilizarea instrumentelor derivate în cazul unei crize. – Acest pericol este exacerbat de faptul că doar câțiva “jucători mari” tranzacționează pe segmentele individuale ale pieței derivatelor la nivel mondial. Din cauza transparenței scăzute a pieței, majoritatea pierderilor rămân, de asemenea, nedetectate. Acesta este motivul pentru care se solicită în mod repetat interzicerea tranzacțiilor bilaterale și non-piață. – În vara anului 2006, a devenit cunoscut faptul că fondul de acoperire Amaranth Advisors LLC a pierdut mai mult de jumătate din activele sale de aproape 10 miliarde de euro în câteva zile, în urma unor speculații greșite cu contracte futures pe gaze naturale. Deoarece majoritatea contractelor erau bilaterale, tranzacțiile riscante au rămas complet ascunse de piață și de autoritățile de reglementare. – În toamna anului 2009, G20 a convenit asupra unei serii de măsuri de supraveghere a pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere, în primul rând asupra înființării de contrapărți centrale, a interzicerii tranzacțiilor în afara piețelor organizate și a obligației de raportare la un registru central de tranzacții. O reducere semnificativă a riscurilor este reprezentată de obligația de a deconta toate tranzacțiile prin intermediul contrapărților centrale (case de compensare, pe scurt: compensatori). Acestea grupează ordinele, sporesc transparența și reduc costurile de tranzacționare. Mai presus de toate, însă, aceștia își asumă riscul în cazul în care una dintre părțile implicate în tranzacție se află în incapacitate de plată. În ceea ce-l privește, organismul de compensare solicită garanții de la participanții la piață, de exemplu sub formă de titluri cu risc scăzut, cum ar fi obligațiuni ale unor emitenți de primă clasă. – A se vedea Departamentul de decontare, Instrumente derivate, Obligația de compensare a instrumentelor derivate, Obligația de informare a instrumentelor derivate, Obligația de raportare a instrumentelor derivate, Viitor, Comportamentul turmei, Nod, Risc de credit, Instrument derivat de credit, Opțiune, Alergare, Grabă de ieșire. – A se vedea Raportul anual BaFin 2009, p. 17, p. 42 (lacunele de supraveghere care urmează să fie eliminate); Raportul anual BaFin 2011, p. 43 și următoarele (piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere este acum reglementată; detalii), Raportul anual BaFin 2012, p. 62 (tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere prin intermediul contrapărților centrale vor fi incluse în reglementare), precum și în raportul anual BaFin respectiv, capitolul “International”, Financial Stability Report 2012, p. 92 și următoarele (piața instrumentelor financiare derivate extrabursiere începând cu 2003; aspecte de reglementare), BaFin Annual Report 2013, p. 163 (noi cerințe pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere prin Ordonanța privind instrumentele financiare derivate modificată).
Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/