Salvarea Hypo Real Estate

În cursul crizei creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc (subprime), în ultima săptămână a lunii septembrie 2008, finanțatorul imobiliar Hypo Real Estate Holding AG (HRE), cu sediul la München, a intrat în dificultate; compania a fost înființată în septembrie 2003, în urma unei divizări de la HypoVereinsbank AG. HRE a activat la nivel mondial în principal în sectorul public și în finanțarea infrastructurii, precum și în finanțarea imobiliară comercială. – Filiala sa DEPFA Bank din Dublin – pentru care holdingul HRE a emis o scrisoare de confort – a încălcat neglijent regula de aur a activității bancare; a finanțat proiecte pe termen lung (pe termen lung) doar pe termen scurt și astfel a alunecat într-o criză financiară acută. Pierderile rezultate au trebuit să fie suportate de societatea-mamă din München, dar aceasta nu a putut face față singură. Efectele unei situații de incapacitate de plată la HRE ar fi afectat, de asemenea, fondurile de pensii, fondurile de pensii, asociațiile de asigurări de răspundere civilă ale angajatorilor, precum și landurile și municipalitățile germane, dintre care unele au investit sute de milioane de euro în HRE. – Pentru a evita prăbușirea HRE, guvernul german a intervenit. Ca urmare, HRE a fost salvat de stat începând din octombrie 2009 prin injectarea a aproape 8 miliarde de euro în capital nou; a fost transferat în întregime în mâinile guvernului federal. – Această operațiune de salvare a fost criticată în multe cercuri. Politica de informare ezitantă a consiliului de administrație a provocat indignare; consiliul de supraveghere – din care făcea parte și fostul președinte al Bundesbank, Tietmeyer – a fost, de asemenea, criticat. Auditorii au calificat politica de afaceri a consiliului și organizarea companiei drept un “amestec de haos și megalomanie”. De exemplu, directorul financiar Markus Fell a încasat singur un salariu anual de 450 000 de euro și prime în valoare de aceeași sumă, adică un total de 0,9 milioane de euro. – De asemenea, guvernul german a justificat naționalizarea prin faptul că, în cazul insolvabilității HRE, Pfandbrief-ul german ar fi discreditat cu consecințe directe și indirecte imprevizibile (discreditare). La începutul anului 2009, a devenit clar că HRE va avea nevoie de ajutor suplimentar. Legea privind salvarea băncilor, care a intrat în vigoare în primăvara anului 2009, a fost adaptată, în esență, la situația de la HRE. – În vara anului 2009, o comisie de anchetă a Bundestagului german, solicitată de partidele din opoziție, a investigat circumstanțele falimentului HRE. Cu toate acestea, s-a demonstrat că nu exista nicio altă soluție justificabilă pentru salvarea HRE. Insolvența unui grup bancar de această mărime la doar câteva săptămâni după șocul mondial provocat de falimentul Lehman ar fi declanșat o reacție în lanț cu costuri de multe ori mai mari decât cele suportate de sectorul public din cauza ajutorului. – În vara anului 2010, s-a dovedit că HRE avea nevoie de încă 40 de milioane de euro în garanții de stat. Acum s-a decis să se transfere aproximativ 200 de miliarde de euro din titlurile de valoare neperformante ale HRE către o bancă rea numită FMS Wertpapiermanagement. Statul a trebuit să plătească încă 2 miliarde de euro pentru acest lucru. Ceea ce a mai rămas din vechiul HRE a funcționat de atunci sub numele de Deutsche Pfandbriefbank. În primăvara anului 2012 s-a aflat că în exercițiul financiar 2011 a fost înregistrată din nou o pierdere de 10 miliarde de euro. – A se vedea capitalism de absență, amortizare, negativ, bail-out bancar, invers, naționalizare bancară, regulă bancară, de aur, eșecuri bancare, bail-out, bancar, sistemic, naționalizare Bradford, strategie de ieșire, bail-out Fortis, risc de transformare a maturității, împrumut cu capital propriu, bula imobiliară, criză, sistemic, șoc de lichiditate, milion de morminte, hazard moral, retragerea capitalului ipotecar, împrumuturi ninja, dezastrul Northern Rock, împrumut de plată în natură, obligațiuni ipotecare, bancheri provinciali, risc de refinanțare, bailout, bombă de datorie, răspundere suverană, fond de scufundare, Tina, principiul too big to fail, companii, sponsorizate de stat, încredere, expropriere forțată. – A se vedea Raportul anual BaFin 2008, p. 118 (legea privind preluarea în caz de salvare adaptată la HRE), Raportul anual BaFin 2009, p. 133 și următoarele (rezultatele comisiei de anchetă privind falimentul HRE), p. 202 și următoarele. (în abatere de la reglementările obișnuite din cadrul legii privind preluarea, Legea suplimentară de stabilizare a pieței financiare [FMStErgG] permite scurtarea perioadei de acceptare; SoFFin a obținut o scutire de la Comisia pentru valori mobiliare și burse din SUA; drum lung până la preluarea finală), Raportul anual BaFin 2010, p. 149 (Hypo Real Estate Holding are o performanță relativ slabă în testul de stres), p. 151 f. (măsuri de restructurare rășinoase).

Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/

Zitieren

Merk, G. (Hrsg.): „Salvarea Hypo Real Estate“. In: Finanz- und Wirtschaftslexikon. https://www.gerhardmerk.de/salvarea-hypo-real-estate/ (Stand: 10.09.2022).

Die von Universitätsprofessor Dr. Gerhard Merk begründete Sammlung wird seit Herbst 2014 von Professor Dr. Dr. h.c. Eckehard Krah redaktionell fortgeführt und um neue Begriffe ergänzt. Sollten Sie Fehler entdecken oder sonstige Hinweise haben, schreiben Sie an: info@ekrah.com

3 Seitenaufrufe dieser Seite