Opinia că o companie, și în special o bancă, este imună la insolvență peste o anumită – cât de măsurată? – dimensiunea este imună la insolvență. – În cazul unei bănci, se ia în considerare în special măsura în care instituția este atât de strâns legată de restul industriei încât colapsul acesteia ar pune în pericol stabilitatea sistemului financiar în ansamblu. Dar pentru că aceste bănci se bazează pe faptul că statul le va salva în caz de urgență, ele sunt tentate să își asume riscuri mult prea mari. – De fapt, s-a demonstrat că guvernele – ca în Anglia, în ceea ce privește dezastrul Northern Rock, și în Germania, cu Hypo Real Estate – sau băncile centrale, ca în SUA, în ceea ce privește banca ipotecară Bear Stearns, care a fost pe punctul de a se prăbuși în timpul crizei subprime din martie 2008, intervin pentru a evita daune economice mai mari. – Cu toate acestea, acest lucru este, la rândul său, în avantajul instituțiilor foarte mari care sunt active în întreaga Europă sau chiar în întreaga lume. Pentru că – sprijinirea unei bănci sistemice este echivalentă cu o subvenție tăcută și – duce la o distorsionare a concurenței în detrimentul instituțiilor mai mici sau cu finanțare solidă. În plus, – banca sistemică poate spera la o încredere mai mare, deoarece clienții se așteaptă la o salvare în caz de criză. Prin urmare, banca primește și multe depozite de la investitori, ceea ce îi reduce costurile de refinanțare. În plus, apare aici problema deja menționată a hazardului moral; banca sistemică devine mai puțin atentă în politica sa de afaceri în condițiile în care este conștientă de ajutorul statului, mai exact al contribuabililor. – S-au făcut multe considerații pentru a contracara aceste procese. În centru se află propunerea ca autoritățile să separe rapid și fără probleme acele părți care sunt vitale pentru sistemul financiar – și aici mai ales obligațiile instituțiilor financiare între ele, care apar în activitatea de tranzacționare sau prin liniile de credit – și să le transfere către o nouă entitate. Restul instituției ar putea intra apoi în insolvență. – În plus, s-a cerut ca o instituție să îndeplinească cerințe tot mai mari privind capitalul propriu și amortizoarele de lichiditate pe măsură ce dimensiunea sa crește. Aceasta înseamnă că creșterile de venituri datorate creșterii dimensiunii sau interconectării globale (economia de scară, economia complexității) sunt în mod inevitabil contracarate de dezavantaje în materie de supraveghere (dezeconomie). – A se vedea mecanism de rezoluție, unificat, supraveghere bancară, european, bail-in bancar, invers, legea bail-in bancar, triaj bancar, testament bancar, falimentul Bear Stearns, grupuri de gestionare a crizelor, reducere, decizie de la caz la caz, încredere în mărime, megamania, cerințe minime pentru elaborarea planurilor de redresare, hazard moral, bancheri de provincie, bailout, risc, sistemic, oligopol Sifi, fond de stabilitate, european, Tina, principiul “prea mare pentru a salva”, taxa pe active, încredere, obligațiuni convertibile forțate. – A se vedea Raportul privind stabilitatea financiară 2012, p. 98 (pericolele continue legate de prăbușirea instituțiilor interconectate la nivel mondial).
Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/