Cheltuieli speciale efectuate de stat pentru a stimula cererea în anumite sectoare sau în întreaga economie. Banii utilizați în acest scop trebuie fie – să fie retrași din alte domenii de responsabilitate (portofolii, departamente), fie – să fie obținuți prin împrumuturi guvernamentale. Deoarece în ambele cazuri apar consecințe distributive accidentale – și deseori chiar pe parcursul mai multor generații – programele de stimulare economică sunt considerate astăzi ca fiind un mijloc de ultimă instanță. – Opinia prezentată în multe manuale, conform căreia statul cheltuiește în mod deliberat mai mulți bani pentru a stimula economia internă, pentru a recupera mai târziu datoriile contractate în acest scop prin impozite abundente, nu a fost dovedită până în prezent. În schimb, cele mai multe dintre programe s-au stins (efect de foc de paie), în timp ce datoriile publice au crescut. – A se vedea acceleratorul financiar, politica fiscală, efectul cobra, diagnosticul economic, prefigurarea crizei, rutina de salvare, efectul de revenire. – A se vedea Raportul lunar al Deutsche Bundesbank din august 2009, p. 61 (și aici, de asemenea, cu privire la problema evaluării corecte a unui dezechilibru), Raportul lunar al Deutsche Bundesbank din octombrie 2009, p. 24 (investițiile guvernamentale determinate de criza financiară; prezentare detaliată).
Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/