Activități alternative de creditare, activități de substituire a creditelor

În timpul crizei subprime din 2007, acest termen a ajuns să descrie faptul că băncile – în loc să acorde credite companiilor – preferă să constituie portofolii de titluri de valoare cu dobândă mare în nume propriu pentru a-și maximiza profiturile. – Riscurile inerente titlurilor de valoare străine și celor denominate în valută au fost subestimate peste tot, dar chiar și obligațiunile de stat denominate în euro s-au dovedit a fi o investiție înșelătoare în unele cazuri. – Deținerile disproporționat de mari de către băncile europene de obligațiuni guvernamentale ale membrilor șubrezi ai Uniunii Monetare Europene au stimulat, începând din 2010, apelurile pentru ca deținătorii de astfel de titluri să participe la cheltuielile de ajutorare a statelor respective, de exemplu, prin reducerea sau chiar stoparea dobânzilor la obligațiuni. Acest lucru ar reduce cererea de obligațiuni de stat ale țărilor îndatorate, ar îngreuna contractarea de noi datorii și le-ar obliga să abordeze cauzele dezechilibrelor.- A se vedea transfer de active, bilanț orientat spre bilanț, sistem de stimulente, titluri garantate cu active, pierderi din neplată, împrumut, non-standard, teza decuplajului, criză financiară, paradoxul credibilității, criza din Grecia, criza din Irlanda, criza creditelor, risc de credit, criză colaterală, împrumuturi ninja, obligațiuni convertibile obligatorii, principiul risc-retur, efect de ricoșeu, fonduri suverane, relația pierdere-împrumut, structură de securitizare, încredere.

Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/