Asistență pentru lichidități de urgență (ELA)

La BCE, posibilitatea ca instituțiile fundamental solvabile, dar temporar lipsite de lichiditate, să primească numerar de la banca centrală națională contra depunerii de garanții de valoare corespunzătoare. În cursul crizei subprime, care s-a transformat într-o criză financiară, în 2009, în Germania a fost acordat un astfel de ajutor de lichiditate pentru salvarea Hypo Real Estate, pentru a atenua sau preveni efectele de contagiune asupra altor bănci. – La începutul anului 2011, BCE pusese la dispoziția instituțiilor din zona euro o sumă bună de 500 de miliarde de euro. Din această sumă, peste 300 de miliarde de euro au mers către bănci din Portugalia, Irlanda, Grecia și Spania. Acest lucru înseamnă că nici măcar un sfert dintre băncile europene nu au absorbit aproape două treimi din lichiditățile furnizate de BCE. În acest moment, peisajul bancar european era împărțit în două clase: Pe de o parte se află instituțiile care au ieșit mai mult sau mai puțin bine din criza financiară care a urmat crizei subprime. De cealaltă parte se află cei care vor sta sub perfuzia băncii centrale în viitorul apropiat. – Asistența de lichiditate de urgență a devenit practic un sprijin pe termen lung pentru bănci, mai ales că, din februarie 2012, fiecare bancă centrală din UEM poate acorda împrumuturi și pentru garanții mai mici, adică sub nivelul cadrului de garanții stabilit de BCE. Tot ceea ce este necesar este obligația de a informa BCE. Mulți observatori văd în transformarea (schimbarea funcției) asistenței de urgență pentru lichidități într-o facilitate permanentă un semn de destrămare a UEM și o invitație adresată băncilor centrale naționale de a porni mașina de tipărire a banilor. – În cazul Greciei, BCE a finanțat statul prin intermediul ELA, chiar dacă Grecia nu a respectat condițiile unui program de ajutor stabilit de troică. – A se vedea criză bancară, colaps bancar, bailout, naționalizare Bradford, asigurare a depozitelor, operațiuni pe piața monetară, împrumutător de ultimă instanță, criza grecească, fondul de lichidități, hazard moral, dezastrul Northern Rock, cadrul Eurosistemului de evaluare a creditelor, risc, subiectiv, efect de recul, rata dobânzii penalizatoare, oligopol Sifi, principiul “prea mare pentru a da faliment”, sistem de depășire, redistribuire, redistribuire, indusă de banca centrală, taxă pe active, criza cipriotă. – A se vedea Buletinul lunar al BCE din februarie 2012, p. 33 și urm. (extinderea listei de garanții eligibile a fost aprobată de Consiliul guvernatorilor BCE), Buletinul lunar al BCE din iulie 2013, p. 77 și urm. (prezentare detaliată a dezvoltării cadrului privind contractele de garantare și a garanțiilor; numeroase prezentări generale).

Atenție: Enciclopedia financiară este protejată prin drepturi de autor și poate fi utilizată numai în scopuri private, fără acordul expres al autorului!
Profesor universitar Dr. Gerhard Merk, Dipl.rer.pol., Dipl.rer.oec.
Profesorul Dr. Eckehard Krah, Dipl.rer.pol.
Adresa de e-mail: info@jung-stilling-gesellschaft.de
https://de.wikipedia.org/wiki/Gerhard_Ernst_Merk
https://www.jung-stilling-gesellschaft.de/merk/
https://www.gerhardmerk.de/